Simbol al multor popoare razboinice din vechime, lupul a a exercitat mereu o atractie stranie asupra omului, prin puterea fizica, inteligenta si privirea sa absolut fascinanta. Urletele haitelor de lupi, ochii lor sclipind, fosforescenti, in noptile geroase de iarna, i-au ingrozit vreme de secole pe pamanteni. Fiinte atat de diferite, unite insa de dorinta de a domina celelalte vietuitoare, oamenii si lupii s-au dusmanit intotdeauna si in acelasi timp au avut, unii fata de altii un respect izvorat din teama. De aici au izvorat poate si legendele, foarte numeroase in folclorul balcanic, despre asa numitii „oameni-lup” sau varcolaci cum au mai fost ei numiti. Chiar daca par niste personaje fantastice, exista persoane convinse ca apartin acestei rase bizare, printre ei numarandu-se si un barbat de 48 de ani din Cluj.
Fiara din mine ma mana sa fug de oameni
Iulian Valcu (nume predestinat, se pare, intrucat in limbile slave „valc, volc” inseamna chiar lup) s-a nascut in Bucovina si a venit sa locuiasca in Ardeal inca din tinerete, cand a lucrat ca lacatus-mecanic la o fabrica din Satu-Mare. Apoi s-a mutat la Dej, pe urma la Cluj, unde s-a stabilit si si-a intemeiat o familie. Intre timp fabrica unde lucra s-a desfiintat si, la vsarsta lui, n-a mai vruit nimeni sa-l angajeze. „Am ramas la 45 de ani cu o familie numeroasa de intretinut(domnul valcu are 5 copii) si de angajat, cine sa te mai primeasca? In cele din urma mi-am gasit de lucru ca bodyguard si stau si pazesc noaptea diverse obiectve. Eu am cerut de lucru noaptea, findca ziua nu-mi place defel, ca nu ma simt in largul meu”, spune el si o lucire bizara i se aprinde in ochi. Interlocutorul nostru nu face nici un secret din faptul ca, dupa cum sustine el, apartine neamului varcolacilor.
„Asa om fi blestemati din neam, dsau cine stie ce om avea, ca nu ne-am dus prin doctori, sa ne cautam, ca altminteri am fost cu totii, si tata si bunicul, sanatosi tun. Tata mai traieste inca, bunicul a murit la aproape o suta de ani, au fost oameni ai codrilor, munteni din Bucovina, tarani adevarati, si nu le era teama sa se bata in parte cu fiarele salbatice. Noi, cum sa va zic, in unele nopti ne vine sa fugim in padure, in salbaticie, si sa urlam ca lupii. Eu am avut multe probleme din cauza asta. In armata au zis ca-s somnambul sau ca am multe minuni la cap si m-au tinut o luna la Psihiatrie. Dar eu nu eram nici somnambul, nici nebun ci doar varcolac. Atunci simteam in mine dorul padurii,, fiara din mine ma mana sa fug de oameni. Pe urma, a doua zi nu mai aveam nimic. Asta se intampla de obicei in noptile cu luna plina,simt asa cum creste o putere in mine si urlu ca lupii. Uneori, ca sa nu sperii copii si vecinii, urlam in perna, innabusit, si nevasta-mea care-mi stie naravul, ma lasa si pleca in alta camera. Ii era si ei cam frica, desi i-am zis care-i treaba cu mine inca de cand m-am insurat…”
Hotii fug cand il aud cum urla
In rest, domnul Valcu se recomanda a fi un om cumsecade, bun ca painea calda si foarte onest. „ Sa stiti ca, daca ar fi oamenii precum fiarele, mult mai bine ar fi pe lumea asta. Degeaba zic unii ca lupii-s rai si vicleni. Lupii nu fac pradaciune decat atat cat le trebuie si in padure nu rapun niciodata animale sanatoase, decat pe cele bolnave care oricum ar muri. Cand sunt manati de foame doar, si nu ucid decat atat cat sa-si stampere foamea. Oamenii, cand merg la vanat, lasa in urma multime de mortaciuni si de ce? Ca sa-si ostoiasca pofta lor de sange…” crede interlocutorul nostru. Domnul Valcu este foarte apreciat de patroni, care spun ca pe schimbul sau nu au existat nicodata probleme. „ Este un om exceptional. Da, stiu, are el fixul ala cu lupii, dar in rest, ca angajat, nu am ce sa ii reprosez. Colegii il mai iau peste picior, il ironizeaza, el nu se supara. Este cel mai bun angajat al nostru. Pe schimbul sau nu s-a furat o caramida”, spune patronul firmei de bodyguarzi unde lucreaza Valcu si care are printre obiective, si un depozit de materiale de constructii de langa Cluj. „ Va dati seama, acolo sunt bunuri in valoare de miliarde de lei, caramida, piatra, scandura, var, tot felul de materiale si hotii au o atractie deosebita pentru asa ceva. Am avut foarte multe spargeri pe celelalte schimburi, dar cand lucreaza nea Valcu nu lipseste nimic. Hotii se tem de el, s-a raspandit zvonul asta cu varcolacii si uite ca i-a pus pe fuga”, rade patronul.
Leaga cainii ca sa nu se incaiere cu ei!
Si ceilalti colegi ai barbatului sunt de parere ca acesta, desi zarghit, face treaba buna. Eu lucrez cu el de un an si va spun sincer, atata curaj n-am vazut la nimeni. Mie mi-e frica sa merg noaptea prin depozit, sa nu-mi deie vreun hot una-n cap sa ma lase lat, ca astia sunt nebuni, te-ar omori pentru o punga de var. Dar cand e nea Valcu de serviciu, nu se arata prin zona. Pai, cand o incepe
El sa urle ca lupii, ti se zbirleste parul pe tine. Eu l-am auzit! Juri ca-i lup! Acum, ori ca s-o preface, ori ca o fi zarghit, nu stiu, dar nimeni nu se apropie de depozit. Si mai are o ciudatenie. Noi, tocmai ca sa ne pazim de hoti, avem vreo patru dulai, d-astia maidanezi, dar mari cat viteii. Ii dezlegam noaptea, cand suntem de serviciu. Cand intra el ii leaga, ca sa nu se ieie la harta cu ei, asa zice… O fi chiar lup, ce spuneti?”, ne intreaba, cu o privire mirata, Vasile Murgeanu, unul dintre colegii „bodyguardului-varcolac” din Cluj. O intrebare la care n-am stiut ce raspuns sa dam…
Sursa: Ziarul Dracula nr 43 25-31 octombrie 2006
